Sari la conținut
Semne după care recunoști o imagine generată de inteligență artificială
Foto: Godfrey Atima / Pexels
Inteligență artificială

Semne după care recunoști o imagine generată de inteligență artificială

Acum trei ani, o imagine generată de calculator se recunoștea de la distanță: mâini cu șase degete, text ilizibil pe indicatoare, fețe cu ceva vag greșit. Astăzi, multe dintre acele semne au dispărut, iar unele imagini trec fără probleme drept fotografii într-un feed derulat rapid. Asta nu înseamnă că nu se mai poate face nimic — înseamnă doar că verificarea s-a mutat de la detalii evidente la lucruri mai puțin spectaculoase, dar mai stabile.

Merită spus de la început: nu există un test infailibil. Ce urmează îți crește semnificativ șansele de a prinde o imagine falsă, dar niciun indiciu luat singur nu constituie o dovadă. Ceea ce contează este acumularea de indicii, plus verificarea sursei — care rămâne, până la urmă, cea mai bună unealtă.

De ce indiciile clasice nu mai sunt de ajuns

Modelele care produc imagini au fost îmbunătățite exact în punctele unde greșeau vizibil, pentru că acelea erau criticate public. Mâinile s-au corectat în bună măsură. Textul scurt din imagine, de tipul unui logo simplu, iese de multe ori corect. Fețele oamenilor sunt convingătoare la rezoluție mică.

În plus, imaginile circulă comprimate. O poză trecută prin trei aplicații de mesagerie pierde detaliu, iar odată cu detaliul dispar și artefactele care ar fi trădat-o. Uneori nu te uiți la o imagine generată bine, ci la o imagine generată prost și degradată suficient încât defectele să se piardă.

Există și situația inversă, tot mai frecventă: fotografii reale, editate parțial cu instrumente automate. Cerul înlocuit, o persoană ștearsă din fundal, o rochie recolorată. Aici întrebarea „e generată sau nu” devine prost pusă, pentru că răspunsul corect e „e reală, dar modificată”. Cine folosește telefonul zilnic știe deja cât de ușor se face asta — retușul automat din câteva atingeri a devenit funcție standard, nu procedeu de specialist.

Zonele unde modelele încă greșesc

Verifică, în ordine, locurile unde coerența e greu de obținut:

  • Textul lung. Un logo scurt iese. O pagină de ziar, un afiș cu paragrafe, o etichetă cu ingrediente — aproape niciodată. Caută cuvinte care par literă cu literă corecte, dar nu formează nimic.
  • Obiectele care se repetă. Gardurile, ferestrele unei clădiri, șirurile de scaune, dinții. Urmărește o linie de la un capăt la altul: la un moment dat ritmul se strică, un element se topește în următorul sau numărătoarea nu mai are sens.
  • Zonele de contact. Unde o mână apucă o cană, unde un picior atinge solul, unde ochelarii se sprijină pe ureche. Modelele redau bine obiectele, mai slab relația dintre ele.
  • Accesoriile cu structură fixă. Cadranul unui ceas, tastatura unui laptop, claviatura unui pian, spițele unei biciclete. Sunt obiecte cu reguli stricte, unde o abatere mică sare imediat în ochi dacă te uiți atent.
  • Bijuteriile și cusăturile. Un lănțișor care intră sub guler și iese altfel colorat, o cusătură care se întrerupe la mijlocul mânecii.

Practic: mărește imaginea la 200-300% și plimbă-te pe margini, nu pe centru. Centrul este partea la care modelul a „lucrat” cel mai mult.

Un al doilea reflex util e să numeri. Sună banal, dar funcționează: câți oameni sunt în plan îndepărtat și au toți numărul corect de membre; câte picioare are masa; câte etaje are clădirea pe fațada din stânga față de cea din dreapta. Modelele nu țin socoteala, pentru că nu construiesc obiecte, ci suprafețe care arată plauzibil. Numărătoarea te obligă să te uiți la structură, adică exact la partea pe care ochiul o sare instinctiv atunci când imaginea, în ansamblu, arată bine.

Lumina și umbrele, verificarea care rezistă cel mai bine

Dintre toate testele, coerența luminii e cel mai greu de falsificat, pentru că presupune un model implicit al spațiului tridimensional.

Alege trei obiecte din imagine și urmărește umbrele lor. Într-o fotografie reală, cu o singură sursă puternică de lumină, umbrele merg în aceeași direcție, iar lungimea lor este proporțională cu înălțimea obiectului. Într-o imagine generată apar frecvent umbre care pleacă în direcții diferite, umbre lipsă complet pentru un obiect evident iluminat sau umbre prezente fără vreo sursă plauzibilă.

La fel de util: reflexiile. Ochelarii, geamurile, apa, suprafețele lucioase ar trebui să reflecte ce se află efectiv în scenă. Când reflexia arată altceva sau când e doar o pată luminoasă generică, ai un indiciu bun. În ochii unei persoane, punctele de lumină ar trebui să fie identice ca formă și poziție relativă în ambii ochi.

Al treilea test din aceeași familie: profunzimea. Într-o fotografie reală, zona neclară se schimbă gradual, în funcție de distanță. Într-o imagine generată apar uneori tranziții abrupte, un obiect din planul îndepărtat clar ca cel din față, sau un contur tăiat prea curat între subiect și fundal, ca un decupaj.

Fundalul, locul unde se strică logica lumii

Privirea merge instinctiv la subiect. Falsurile se prind în fundal.

Caută oameni cu picioare care nu se leagă de trunchi, mașini cu roți pe jumătate absorbite în asfalt, uși care dau în ziduri, trepte care nu duc nicăieri, un stâlp care își schimbă grosimea la mijloc. Verifică perspectiva: liniile paralele — marginile unei străzi, rândurile de gresie — ar trebui să conveargă spre un punct comun. Când două seturi de linii converg spre puncte diferite fără explicație, geometria scenei e inventată.

Verifică și plauzibilitatea culturală a scenei. Semne de circulație cu forme inexistente în România, prize care nu corespund standardului local, plăcuțe de înmatriculare cu tipar greșit, arhitectură amestecată. Aceste detalii nu apar din reaua-credință a modelului, ci din amestecul de date pe care le-a văzut.

Ce îți spun fișierul și căutarea inversă

Trecerea la partea tehnică nu cere programe speciale.

  1. Caută imaginea invers. Motoarele de căutare permit încărcarea unei imagini pentru a găsi unde a mai apărut. Dacă „fotografia de la un eveniment de ieri” apare pe un site din 2019, ai terminat verificarea.
  2. Uită-te la proprietățile fișierului. O fotografie de telefon are, de regulă, model de aparat, dată, uneori localizare. Absența completă a acestor date nu dovedește nimic — rețelele sociale le șterg la încărcare — dar prezența unor date coerente e un semn bun.
  3. Caută marcajele de proveniență. Unele instrumente adaugă în fișier o etichetă care indică generarea automată, iar unele platforme afișează singure o mențiune. Sunt utile când există, dar se pierd ușor la o recomprimare sau la o captură de ecran.

Despre detectoarele automate de imagini generate, care promit un procent: tratează-le cu rezervă. Dau rezultate inconsecvente, se înșală în ambele direcții și nu ar trebui folosite ca argument final într-o dispută. Aceleași limitări apar și la conținutul video sau audio, unde semnele unui deepfake se citesc tot din incoerențe mici, nu dintr-un verdict automat.

Când miza e mare, verifici sursa, nu pixelii

Analiza vizuală ajută, dar are un plafon. Când imaginea susține o afirmație importantă — un accident, o declarație a unui politician, un produs miraculos, o cerere de bani pentru o cauză — mută verificarea de la imagine la context.

Cine a publicat-o prima dată și când? Există și alte fotografii ale aceluiași eveniment, din alte unghiuri, de la alte conturi? Ceea ce se vede corespunde cu vremea, ora și locul revendicate? O singură imagine, dintr-un singur unghi, de la un cont creat recent, e un semnal mai puternic decât orice artefact vizual.

Dacă ai de gând să refolosești imaginea, nu doar să o judeci, apare și o discuție separată despre drepturi, pentru că statutul juridic al materialelor create automat nu e identic cu al unei fotografii obișnuite — subiectul e detaliat în articolul despre cine deține drepturile asupra unei imagini generate. Pentru un caz concret cu implicații comerciale, un jurist îți dă un răspuns pe care niciun articol general nu îl poate da.

Pe măsură ce modelele se îmbunătățesc, lista de artefacte vizuale se va scurta. Ce nu se schimbă e reflexul de bază: încetinește înainte de a distribui, mărește imaginea și uită-te la margini, apoi întreabă-te cine câștigă ceva dacă tu crezi ce vezi. Cele treizeci de secunde investite acolo prind mai multe falsuri decât orice listă de semne, oricât de bine actualizată.

Merită recitite

Tot ce găsești pe Revista Digitală