De vreo doi ani, orice lansare de telefon are același centru de greutate. Camera și bateria au trecut în plan secund, iar pe scenă rămâne o listă de funcții cu prefixul AI, prezentate în clipuri de treizeci de secunde care arată impecabil. Întrebarea pe care nimeni nu o pune la lansare e cât dintre ele mai sunt folosite la trei luni după cumpărare.
Răspunsul, judecând după cum se comportă oamenii în realitate, e că funcțiile se împart destul de net în trei categorii: cele care intră în rutină și nu mai sunt observate, cele folosite ocazional dar real, și cele deschise o dată, pentru a fi arătate cuiva, apoi uitate.
Cele care intră cu adevărat în rutină
Ceea ce au în comun funcțiile care supraviețuiesc e că rezolvă o sarcină pe care oricum o făceai, dar cu mai puține atingeri de ecran. Nu cer să înveți nimic și nu cer să-ți schimbi obiceiurile.
- Ștergerea obiectelor din poze. Probabil câștigătoarea categoriei. Un turist care intră în cadru, un coș de gunoi, un fir electric — se marchează cu degetul și dispar. E folosită de oameni care nu au deschis niciodată o aplicație de editare foto.
- Traducerea în timp real a textului prin cameră. Îndrepți telefonul spre un meniu, o etichetă sau un panou și citești în română. În călătorii, devine indispensabilă în prima zi.
- Căutarea în galerie după conținut. Scrii „plajă” sau „bon fiscal” și telefonul găsește pozele. Puțină lume o percepe drept AI, deși exact asta este.
- Transcrierea și rezumarea apelurilor sau a notițelor vocale. Pentru cine ia notițe des, schimbă radical fluxul de lucru.
- Filtrarea apelurilor nedorite. Nu e spectaculoasă, dar nimeni nu o mai dezactivează după ce a folosit-o o săptămână.
Cele folosite ocazional, dar cu rost
Există o zonă intermediară, care nu se folosește zilnic, dar care își dovedește utilitatea în momente punctuale.
Rezumarea unui articol lung sau a unui fir de e-mail intră aici: nu ai nevoie în fiecare zi, dar când ai, economisește timp real. La fel, sugestiile de răspuns pentru mesaje — utile în corespondența formală, ciudate în cea personală, unde se simte imediat că textul nu e al tău.
Tot aici stau instrumentele de reformulare a textului, folosite mai ales de cei care scriu în engleză fără să o stăpânească perfect, și funcțiile de extindere a cadrului unei fotografii, care completează marginile lipsă.
O mențiune specială merită asistenții de sănătate din aplicațiile preinstalate, care interpretează datele de somn sau de activitate. Sunt utili ca observație generală de tendință, dar nu trebuie confundați cu o evaluare medicală — o distincție tratată pe larg în articolul despre ce poate și ce nu poate să-ți spună AI-ul din aplicațiile de sănătate.
Demonstrațiile care rămân demonstrații
Și apoi e categoria funcțiilor care arată superb pe scenă și se sting în utilizare.
Traducerea vocală în timp real în timpul unui apel telefonic e exemplul clasic. Funcționează, dar cu o întârziere de câteva secunde care face conversația greoaie, iar situațiile în care ai nevoie de ea sunt rare.
Generarea de imagini direct pe telefon e a doua. Amuzantă în prima seară, folosită la petreceri, apoi ignorată — pentru că rezultatele sunt sub cele ale serviciilor dedicate, iar nevoia reală de a genera imagini e mult mai mică decât pare.
Editarea foto generativă, cea care mută subiecți sau inventează fundaluri, intră tot aici. Funcționează inegal, iar rezultatele au adesea acel aspect ușor deformat care se vede imediat.
În fine, asistenții vocali „reinventați”. Deși capacitatea de conversație a crescut enorm, obiceiul de a vorbi cu telefonul nu s-a schimbat semnificativ. Oamenii continuă să ceară alarme și vremea, exact ca acum opt ani.
Ce merită să știi înainte de a plăti pentru asta
Câteva aspecte practice sunt mai importante decât lista de funcții.
Primul: multe dintre ele nu rulează pe telefon, ci trimit datele la un server. Diferența contează pentru confidențialitate și pentru funcționarea fără internet. Producătorii nu sunt mereu expliciți, dar informația se găsește în setări.
Al doilea: gratuitatea e adesea temporară. Mai mulți producători au anunțat că anumite funcții avansate vor deveni contra cost după o perioadă inițială. Un telefon cumpărat pentru o anumită funcție poate ajunge să o ceară pe abonament.
Al treilea: o parte însemnată dintre funcțiile utile nu depind de telefon. Traducerea prin cameră, căutarea în galerie și transcrierea sunt disponibile ca aplicații pe modele mai vechi. Ceea ce se plătește în plus e procesarea locală și integrarea, nu funcția în sine.
Dacă e să tragem o linie utilă pentru cineva aflat în fața raftului, criteriul rămâne surprinzător de tradițional: cumpără telefonul pentru cameră, baterie, ecran și durata actualizărilor. Funcțiile AI care contează cu adevărat vor ajunge oricum și pe el, iar cele care nu ajung sunt, în general, exact cele pe care nu le-ai fi folosit.
