Ai apăsat Delete pe fișierul greșit, ai golit coșul de reciclare fără să te uiți ce era în el sau ai formatat un card de memorie care încă avea pozele de la o zi la care ții. Partea bună este că, în majoritatea situațiilor, datele nu dispar fizic în momentul ștergerii: sistemul de operare marchează doar spațiul ocupat ca fiind disponibil pentru altceva. Partea proastă este că fereastra în care fișierul mai poate fi salvat se închide rapid, iar fiecare minut în care continui să folosești acel disc o închide și mai tare.
Oprește scrierea pe discul respectiv, apoi gândește-te
Reflexul greșit este să deschizi imediat un browser și să cauți un program de recuperare, pe care apoi îl descarci și îl instalezi exact pe partiția de pe care ai șters fișierul. Instalarea scrie zeci sau sute de megabytes fix în spațiul pe care sistemul îl consideră liber, adică peste datele pe care vrei să le salvezi.
Ordinea corectă este alta. Dacă fișierul era pe un stick, pe un card sau pe un disc extern, scoate-l din calculator și nu îl mai atinge până când nu ai un plan. Dacă era pe discul de sistem, închide aplicațiile care salvează automat în fundal, oprește sincronizarea cu serviciile de cloud și evită repornirile inutile, pentru că fiecare pornire de Windows scrie fișiere temporare și de jurnal. În cazurile serioase, cea mai sigură abordare este să oprești calculatorul și să conectezi discul la alt PC ca disc secundar.
Locurile evidente pe care lumea le sare
Înainte de orice program specializat, verifică lucrurile simple, pentru că funcționează surprinzător de des:
- Coșul de reciclare — inclusiv coșul de pe alte partiții. Fișierele șterse de pe un disc extern sau prin rețea nu ajung acolo, dar cele locale, da.
- Căutarea după nume parțial — poate nu ai șters nimic, ci ai mutat din greșeală un folder prin drag and drop. Caută după o bucată din denumire, nu după numele complet.
- Istoricul aplicației care a creat fișierul — Word, Excel, editoarele foto și programele de contabilitate păstrează versiuni de recuperare automată și liste de fișiere recente care îți arată calea exactă unde era salvat.
- Folderul de descărcări și cel temporar — dacă fișierul a venit prin email sau prin mesagerie, o copie mai poate exista acolo sau chiar în conversația originală.
În Windows, dacă ai avut activată Istoricul fișierelor sau protecția sistemului, dai clic dreapta pe folderul părinte și cauți opțiunea de restaurare a versiunilor anterioare. Funcționează doar dacă protecția era pornită înainte de incident, motiv pentru care merită activată acum, nu după următoarea pierdere.
Ce recuperezi din cloud și cât timp ai la dispoziție
Dacă folosești un serviciu de sincronizare, ștergerea locală se propagă în cloud, dar aproape toate serviciile păstrează fișierele într-un coș propriu, accesibil din interfața web. Termenul de păstrare diferă de la un furnizor la altul și de la un tip de cont la altul, așa că verifică în documentația serviciului tău în loc să te bazezi pe o cifră auzită de la altcineva. Tot acolo găsești, de regulă, și istoricul de versiuni, util când fișierul nu a fost șters, ci suprascris cu o variantă goală sau greșită.
Merită să știi dinainte ce acoperă contul tău. Dacă încă nu ai decis cum îți ții fișierele importante, comparația dintre stocarea în cloud și stocarea locală te ajută să înțelegi ce riscuri îți asumi în fiecare variantă. Iar dacă backupul îți lipsește cu totul, există metode de a-ți salva pozele și documentele fără un abonament în plus, care te scutesc de exact acest gen de panică data viitoare.
Programe de recuperare: cum le folosești fără să strici mai mult
Când fișierul nu mai e nicăieri la vedere, urmează scanarea discului. Regulile de bază sunt trei, indiferent de programul ales.
- Instalează programul pe alt disc decât cel de pe care recuperezi. Ideal, rulează-l dintr-o versiune portabilă, de pe un stick.
- Salvează fișierele recuperate în altă locație. Dacă scrii rezultatele pe același disc, riști să suprascrii chiar datele pe care scanarea încă nu le-a găsit.
- Începe cu scanarea rapidă și trece la cea profundă doar dacă prima nu găsește nimic. Scanarea profundă durează ore pe discurile mari și returnează multe fișiere fără nume, identificate doar după semnătura formatului.
Așteptările trebuie calibrate. Documentele și pozele mici, stocate compact, se recuperează des și intacte. Fișierele mari și fragmentate, cum sunt filmările, ies frecvent parțiale sau corupte. Iar dacă fișierul era pe un SSD modern cu funcția TRIM activă, sistemul a putut deja șterge efectiv blocurile, caz în care nicio unealtă software nu mai are ce citi. Pe SSD, șansele reale scad de la minute la ore, nu de la zile la săptămâni.
Când problema nu e ștergerea, ci discul sau un atac
Dacă discul face zgomote neobișnuite, nu mai e recunoscut de BIOS sau apare cu dimensiune greșită, oprește imediat orice încercare software. Scanările repetate pe un disc mecanic defect pot transforma o problemă recuperabilă într-una definitivă. Aici intervine un laborator specializat, care deschide unitatea în mediu controlat. Costul e semnificativ și se stabilește după diagnostic, așa că cere o evaluare înainte de a accepta lucrarea, iar dacă datele nu justifică suma, spune-o direct.
Un alt scenariu care seamănă cu ștergerea accidentală este criptarea de către un program de tip ransomware: fișierele par să fi dispărut sau nu se mai deschid, dar de fapt au fost blocate. Tratamentul e complet diferit, iar pornirea unei recuperări clasice nu ajută cu nimic.
După ce ai scăpat cu bine, pune la punct un minim de protecție cât timp lecția e proaspătă: o copie automată pe un disc extern, o a doua copie într-un serviciu online și activarea protecției sistemului în Windows. Regula pe care o folosesc profesioniștii sună simplu, trei copii ale datelor, pe două tipuri diferite de suport, dintre care una în altă locație fizică. Sună excesiv până în ziua în care ștergi din nou folderul greșit, iar de data asta durează cinci minute, nu o după-amiază întreagă.
