Sari la conținut
Revista Digitală

Prima paginăAplicații și software

Cum blochezi reclamele și urmăritorii fără să strici site-urile pe care le vizitezi

Configurația de blocare care oferă protecție reală, plus procedura în cinci pași pentru a repara un site stricat fără să renunți la filtrare.

Cum blochezi reclamele și urmăritorii fără să strici site-urile pe care le vizitezi
Cuprins
  1. Reclame și urmăritori nu sunt același lucru
  2. Configurația care merge bine în majoritatea cazurilor
  3. Cum repari un site stricat în două minute, fără să renunți la protecție
  4. Blocarea la nivel de rețea și limitele ei
  5. Partea de urmărire pe care nicio extensie nu o poate opri

Aproape toată lumea care instalează un blocant de reclame trece prin aceeași experiență în primele două săptămâni. Internetul devine brusc mai rapid și mai curat, apoi, într-o zi, un formular nu se mai trimite, un player video rămâne negru sau o bancă refuză să afișeze pagina de autentificare. Reflexul obișnuit este dezactivarea completă a blocantului, ceea ce rezolvă problema imediată și o readuce pe cea inițială. Există însă o cale de mijloc, iar ea ține de înțelegerea a ceea ce se blochează, nu doar de apăsarea unui buton.

Reclame și urmăritori nu sunt același lucru

Distincția este esențială pentru a înțelege de ce unele site-uri se strică. O reclamă este o imagine sau un video afișat pe pagină. Un urmăritor este un fragment de cod care înregistrează ce faci: ce pagini deschizi, cât stai, unde dai clic, ce cumperi. Cele două vin adesea împreună, dar nu întotdeauna.

Problema apare pentru că, în ultimii ani, aceleași biblioteci de cod folosite pentru urmărire au ajuns să facă și lucruri utile: statistici pentru proprietarul site-ului, teste de interfață, dar și funcții vizibile pentru tine, cum ar fi chatul de asistență, harta magazinelor, coșul de cumpărături sau chiar procesarea plății. Când blochezi biblioteca, dispare și funcția. De aici vin cele mai multe site-uri stricate.

Al treilea element sunt scripturile de la furnizori externi de infrastructură: rețele de livrare a conținutului, servicii de verificare a utilizatorilor, sisteme de autentificare unică. Acestea se blochează rareori de la sine, dar dacă folosești liste agresive de filtrare, ajung uneori pe listă și rezultatul este o pagină complet albă.

Configurația care merge bine în majoritatea cazurilor

Setul de bază, pentru cineva care vrea rezultat fără să devină administrator de sistem, arată așa:

  1. Un singur blocant de reclame în browser, dintre cele consacrate și cu cod deschis, instalat din magazinul oficial de extensii al browserului tău. Un singur blocant, nu trei. Extensiile de acest fel se calcă reciproc pe picioare, dublează filtrarea și fac diagnosticarea imposibilă.
  2. Listele implicite, plus lista în limba română. Aproape toate blocantele au liste regionale; cea românească acoperă rețelele de publicitate locale pe care listele internaționale le ratează.
  3. Protecția anti-urmărire a browserului, pusă pe nivelul strict, dacă browserul tău o oferă. Se activează din setările de confidențialitate și blochează urmăritorii între site-uri, ceea ce este exact partea care contează.
  4. Refuzul cookie-urilor neesențiale la bannerele de consimțământ. Multe blocante au o listă opțională care ascunde aceste bannere; atenție însă că ascunderea bannerului nu este același lucru cu refuzul, iar unele liste doar îl fac invizibil, lăsând alegerea implicită activă.

Cu această configurație, procentul de site-uri care se strică este mic, iar cele care o fac sunt de obicei aceleași câteva. Ce nu recomand este activarea din start a listelor marcate ca experimentale sau agresive; câștigul este marginal, iar numărul de probleme crește considerabil. Motivul pentru care merită totuși efortul devine mai clar când vezi cât de mult se colectează în mod obișnuit, aspect detaliat în articolul despre ce date colectează aplicațiile pe care le folosești zilnic.

Cum repari un site stricat în două minute, fără să renunți la protecție

Când o pagină nu funcționează, procedura este întotdeauna aceeași și merge de la măsura cea mai fină la cea mai brutală. Ideea este să oprești la primul pas care rezolvă, nu să sari direct la ultimul.

  • Reîncarcă pagina ignorând memoria temporară. Combinația uzuală este Ctrl și F5 pe Windows, sau Cmd, Shift și R pe Mac. Rezolvă surprinzător de multe cazuri, mai ales după actualizarea listelor.
  • Dezactivează temporar doar blocarea de pe acel site, din pictograma extensiei, apoi reîncarcă. Dacă pagina merge, ai confirmat cauza.
  • Adaugă site-ul la excepții, permanent, dacă ai încredere în el. Este perfect rezonabil pentru banca ta, pentru platforma de facturare sau pentru site-ul instituției cu care ai treabă.
  • Dacă vrei o soluție mai fină, deschide panoul detaliat al extensiei și permite selectiv doar domeniul care lipsește, de obicei cel al procesatorului de plăți sau al furnizorului de video, lăsând restul blocat.
  • Verifică dacă nu cumva vinovatul e altceva: o extensie de confidențialitate suplimentară, un antivirus care inspectează traficul securizat sau un DNS filtrant configurat la nivel de router.

Un obicei bun este să ții o listă scurtă cu excepțiile pe care le-ai adăugat și motivul fiecăreia. După un an vei avea douăzeci de excepții și nu vei mai ține minte de ce, iar unele nu vor mai fi necesare.

Blocarea la nivel de rețea și limitele ei

Extensia din browser rezolvă doar traficul din browser. Reclamele din aplicațiile de pe telefon, din unele jocuri sau de pe televizorul inteligent rămân neatinse. Pentru acestea există filtrarea la nivel de DNS, adică schimbarea serverului care traduce numele site-urilor în adrese, cu unul care refuză să răspundă pentru domeniile de publicitate. Se poate configura în router, pentru toată casa, sau pe fiecare dispozitiv în parte.

Avantajul este acoperirea: funcționează pentru orice aplicație, fără instalări. Dezavantajul este bisturiul bont: filtrarea DNS blochează un domeniu întreg sau deloc, nu poate face distincție în interiorul unei pagini. Rezultatul tipic este că unele aplicații de comerț nu mai afișează produse recomandate, unele linkuri de urmărire a coletelor nu se mai deschid, iar unele servicii de streaming refuză să pornească. Merită încercată, dar cu o metodă clară de dezactivare rapidă, altfel vei avea toată casa nemulțumită și niciun indiciu despre cauză.

Merită și o clarificare, pentru că generează confuzie constantă: un VPN nu blochează reclamele și nu împiedică urmărirea în interiorul site-urilor. Ascunde adresa IP față de site-urile vizitate și conținutul traficului față de rețeaua locală, ceea ce este util, dar diferit. Unele servicii comerciale adaugă și un filtru de publicitate, însă acela este tot filtrare DNS, cu aceleași limite; ce face și ce nu face un VPN este explicat pe larg în articolul despre când chiar ai nevoie de un VPN.

Partea de urmărire pe care nicio extensie nu o poate opri

O bună parte din profilul tău publicitar nu se construiește din cookie-uri, ci din conturile în care ești conectat. Dacă ești autentificat într-o rețea socială sau într-un cont de căutare, activitatea ta este asociată direct cu identitatea, indiferent câte scripturi blochezi. Un blocant nu are cum să repare asta; se repară din setările contului respectiv, unde poți limita personalizarea reclamelor, șterge istoricul de activitate sau opri asocierea cu partenerii. Locurile exacte în care se găsesc aceste comutatoare sunt trecute în revistă în articolul despre setările de confidențialitate de pe rețelele sociale.

Al doilea mecanism care scapă filtrării este amprentarea browserului, adică identificarea ta după combinația de rezoluție, fonturi instalate, fus orar, limbă și zeci de alți parametri, fără niciun cookie. Împotriva ei ajută modestia configurației, nu personalizarea: cu cât ai mai puține extensii instalate și cu cât browserul tău seamănă mai mult cu al altora, cu atât ești mai greu de distins.

Rămâne o observație de bun-simț. Site-urile pe care le citești au nevoie de venituri, iar publicitatea este, pentru multe dintre ele, singura sursă. O poziție echilibrată, pe care o adoptă destul de mulți oameni, este blocarea implicită peste tot, dublată de excepții deliberate pentru câteva site-uri pe care chiar vrei să le susții, sau de un abonament acolo unde există. Filtrarea rămâne, în esență, un instrument de igienă și de viteză, nu un act de război, iar folosită astfel îți dă un internet mai suportabil fără ca jumătate din el să nu mai funcționeze.